Poveste modernă de iubire

Oftează. Are tinder deschis, si dă cu degetul doar spre dreapta. Rar, primește câte un match. O brunetă cu machiaj cam exagerat pentru gusturile lui, dar cu ochi frumoși. Dacă nu ar fi atât de ascuțită la față și nu și-ar acoperi pleoapele până aproape de tâmple cu tuș negru, ar semăna cu Nicoleta. Tușata îi scrie ea.

– Hai să ne vedem.

Din prima. Fără Bună, ce faci?, Îmi place tricoul/ploverul tău (are doar 2 poze), Unde lucrezi? sau Ce îți place să faci în timpul liber?. Nici nu a mutat conversația pe facebook. Cu Nicoleta durase 6 luni de relație pentru o invitație la ea în apartament și apoi încă 2 până să-i cedeze. Fusese virgină. O mințise că și el era, deși mai avusese experiențe, dar asta părea să îi alimenteze filmele romantice și pasiunea pentru el. Nu-și amintește cum reușise să reziste 8 luni așa.

– Unde ieșim?

– ‎Nu ieșim. Vii tu la mine. Îi trimite adresa.

Ceva e în neregula. Iși dă jos lănțișorul, ia doar telefonul, bani de taxi și de vin, cheile. Șoferul bagă pe GPS adresa. E într-un cartier de case amestecate cu blocuri, pe o străduță din Grozăvești de care nu auzise până atunci.

Când o văzuse prima dată pe Nicoleta, se împiedicase și aproape căzuse. Obișnuise, când venea acasă de la facultate, să o conducă pe sora lui mai mică spre autobuz, cu toate că era deja a XII-a. Nicoleta locuia în oraș, aproape de stație, și era într-o clasă paralelă cu sora lui. Nu împlinise încă 18 ani.

– Asta nu mai răspunde. Și nu mi-a zis numărul blocului.

– Ai venit la o gagică?

Se uită la șofer. Nu mai era tânăr și nu avea aerul cuiva care ține pasul cu tehnologia încât să știe ce e tinder.

– Am agățat una pe net și m-a chemat pe la ea din prima. Și e prea ușor. Nu știu ce să cred.

– Are poze? Ia arata-mi-o și mie. Ooo…du-te, că merge.

– Da’ nu mi-a dat adresa completă.

– Stai să dăm o tură, să nu fi venit degeaba. Uite, acolo, la 3 și la 4 e lumină. Ăla trebuie să fie blocul.

I-a povestit prima întâlnire cu Nicoleta tatălui său. Nu mai făcuse asta niciodată. O descria constant colegilor din București și arăta poze cu ea oricui era gata sa îl asculte. Ai prefera ca persoana de care te-ai îndrăgostit să te înșele sau să se îndrăgostească de altcineva?, îl întrebase din senin într-o zi. Probabil ceva ce citise într-una din revistele ei de fete sau în vreun roman de Jane Austen. Îi răspunsese că ar prefera să fie părăsit pentru altcineva. Orgoliul lui nu concepuse să fie înșelat.

– BMW-ul ăla n-a trecut și mai devreme?

– Ba da, se învârte și ăla ca și noi.

– Măcar nu sunt singurul fraier care s-a ars.

BMW-ul parchează, cu motorul pornit. După 5 minute, șoferul îl oprește și se dă jos. E un alt băiat, în cămașă. Merge spre intrarea blocului arătat de taximetrist.

– Dacă ăștia doi sunt împreună și-l caută pe-al treilea, sigur nu o să mă placă. Io-s îmbrăcat golănește, spune el, trăgând de hanoracul albastru de la Northface, pe când ăsta e înțolit.

– Sau poate v-a chemat pe amandoi să vă vadă pe viu și să-și aleagă pe care îl cheamă sus. Dacă tu nu apari, ghici pe cine o sa ia.

– Lasă-mă în capul străzii. Hai să vedem ce iese, sunt curios.

– Și eu.

Își aprinde o țigară și merge spre bloc.

Când Nicoleta ajunsese, și ea, în București, începuseră scenele de gelozie. Ea vrusese să se ducă cu colegii în club, el îi interzisese și nici nu cedase insistențelor ei să meargă și el. Ce să facă el cu un grup de puștani? Ea nu se dusese, dar a fost suparată câteva zile, apoi a izbucnit când el acceptase să meargă la o zi de naștere ca între băieți, fără ea. Ajunseseră să stea despărțiți câte 2-3 zile la fiecare 2 săptămâni. Odată, se certaseră înainte de ziua ei. După ce aceasta a trecut, s-a dus să o caute, să se împace. Totul a fost mult mai ușor apoi. Perioada lor bună. Sigur, se mai certau, dar ea renunțase încet-încet la istericale, plânsete și să-l facă să se simtă vinovat că ea nu se distrează suficient în primii ei ani de facultate.

– Ce faci, frate, îndrăznește, spune el.

Celălalt îl privește din cap până în picioare și rânjește. Are dinții foarte mari.

– ‎Uite, trebuie să mă întâlnesc cu o fată.

– ‎Ce coincidență, și eu trebuia. Tot Anca?

– ‎Da.

– ‎Ca să vezi. Dar mie nu îmi mai răspunde.

– ‎Mie da, spune Dințosul, umflându-și pieptul.

– ‎Păi urcă tu la ea. Sau vrea să venim amândoi?

– ‎Să urc? Celălalt pare nedumerit.

– ‎Formezi numărul pe care ți l-a dat și urci la ea. Îi bați la ușă.

Celălalt se duce înapoi spre BMW.

– Păi ce faci, frate?

– ‎Mă duc să văd dacă e vreun magazin pe aici, să iau ceva de băut pentru mine și ea.

– ‎Așa, așa.

Nu mai avuseseră o ceartă majoră până în ziua când ea se dusese la duș și îi sunase telefonul, iar el răspunsese. Celălalt se recomandase drept ‘pansamentul’ Nicoletei și îi închisese. Din mesajele cu ‘Colegul – literatură’ înțelesese că îl cunoscuse de ziua ei când bause prea mult, era mult mai mare ca ea, fără o slujbă aparentă. Cel puțin nu îi raspunsese ei la întrebări despre job. Vorbeau despre el, și celălalt o invitase să doarmă la el de fiecare dată când se certaseră. Ea vorbise despre fidelitate, despre a accepta părțile rele cu cele bune dintr-o relație. El fusese răbdător. E bine și așa…până când e rău…și atunci începe joaca. Ai concepții simpatice. Te pup tare și…aștept un semn. Ajunsese să îi folosească replicile cinice cu alte femei și a constatat că ținuseră. Nicoleta îl întrebase și pe celălalt dacă preferă să fie înșelat sau ca persoana iubită să iubească pe altcineva. El răspunsese că, după ce unul dintre parteneri are o aventură, dacă nu au fost sentimente la mijloc, o relație își poate reveni. Dacă celălalt se îndrăgostește, însă, relația e pierdută. S-au despărțit chiar atunci, deși Nicoleta mai venise să se culce cu el, mai plânsese și îl implorase. Și-a propus să se distreze și el o perioadă și încă nu se oprise nici acum, când majoritatea prietenilor lui aveau câte un copil.

Pe drumul spre casă îi scrie Ancăi ‘mersi de țeapă’. Mai dă un scroll prin match-uri. Își dă seama că doar una dintre fete îi place cu adevărat, suficient cât s-o invite în oraș dacă ar fi întâlnit-o în realitate. Se hotărăște să îi scrie.

Ce face un loc drăguț ca tine într-o fată ca asta? Șterge. Bună? Nu, sunt șanse mai mari să-mi răspundă la o întrebare. Bună, cum te trateaza 2018? Au trecut doar 2 zile, cum s-o trateze? Ești printre nefericiții care merg mâine la muncă? Nu, ca dacă e vreo workoholică, n-o să mai scap să îmi povestească despre ce face ea.

– Ce faci, fiule, pe telefon?

– Încerc să mă bag în seamă cu o fată.

– Generația voastră nici să vorbească nu mai știe. Tot timpul duc fete singure acasă, care se plâng că nu găsesc băieți ca lumea. Și voi nu știți cum să începeți o discuție.

Taximetristul aceasta era și mai bătrân. Avea o figură de bunicuț înțelept, semăna cu Moș Crăciun din reclame.

– Aveți vreo sugestie?

– Pune-i o întrebare la care să îți dea un răspuns care să spună ceva despre ea.

– Ai prefera ca persoana iubită să te înșele sau să se îndrăgostească de altcineva?

Anca îi răspunde abia a doua zi:

– Îmi pare rău că te-am chemat și nu ți-am mai răspuns. M-a căutat fostul și știi cum e, n-am vrut să pierd împăcarea.

El e ocupat să își calce un tricou pentru întâlnire. Când vede notificarea de la tinder, dezinstalează aplicația fără să citească.

 

^ Fotografia este din portofoliul Mihaelei Niţulescu, vezi mai multe pe pagina ei de facebook.

2 gânduri despre „Poveste modernă de iubire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s